Judecătoria Cornetu - a fairy tail.

Sunt carismatic, am gura mare iar pula, și mai mare.
 Devin acid când partea adversă mă contrazice fără argumente pertinente și fac pe dracu în patru pentru ca partea ce o reprezint să căștige tot.
Ai face bine să nu îmi stai în cale căci altfel, te execut silit.
Sunt pe cărarea mea îngustă, ferită de lumină și îmi merge bine, chiar foarte bine.
Plec de jos, urc încet dar sigur.
Mă opresc aici căci deja sună a versuri de manea ce scriu cu atâta patos.

Și fiind pe drumul ăsta al meu către titulatura de avocat de succes, am trecut și pe la ...judecătoria Cornetu, județul Ilfov.

Dap, comuna Cornetu are judecătorie.
Ajung acolo în jur de ora 8 împreună cu una din extravagantele mele colege de care vă voi povesti later. Basul  spărgea boxele decapotabilei care ne-a adus cu viteza gândului până la pragul judecătoriei, aproape că am tamponat mașina judecătoarei ce a prezidat ședința.
Intrăm în clădire, când un veritabil miros de materii fecale ne lovește puternic peste unul din simțuri.
Jandarmul de serviciu, întrebat fiind de ce pute în halul ăsta, ne răspunde plictisit pe un ton tare monoton, că s-au înfundat din nou weceurile si au dat p-afară tot căcatul produs de dânșii... la țară, mănânci tare bine, mai ales când ești milițian sau jandarm, cazul lor.
Pășim cu încredere și în sala de judecată după ce urcăm scările blindate cu gratii din pământ până în tavan pentru a împiedica justițiabilii să se sinucidă.
Lumeee... ca la urs frate, in sala de judecată.
Ne facem un loc în sală lângă bunicuțele, nepoții și strănepoții lor, căci așa e pe acolo, la proces se vine toată familia. Decât să se ducă la biserică și să facă ce zice popa și nu ce face sfinția sa, mai bine vin la proces căci nu se mai întâlnesc cu ocazia asta de a vedea judecători și mai ales avocați.
În sală, un puternic miros de balegă ne lovește și rugăm deschiderea largă a ferestrelor.

 Intră și judecătoarea  încălzindu-se la începutul ședinței, cu amânările, ca și la orice altă instanță.
Până la dosarul nostru avem parte de adevărat entertainment.
Mai întâi, iese la rampă organul de ordine(nenea jandarmu) ce asistă instanța de judecată și la un moment dat, probabil crezându-se Walker Texas ranger, începe să facă ordine așa cum știe el mai bine:
începe să se plimba printre rânduri, exact ca un tiranosaur după pradă, cu urechile si ochii ațintiți către justițiabilii nenorociți care perturbau liniștea sălii.
Repeta exasperant cuvântul LINIȘTE!!
Nu a ținut cont de calitatea persoanelor certate, pe un confrate avocat chiar l-a dat afară sub deviza păstrării liniștii.
Toate astea în condițiile în care jandarmu nu trebuie să facă decât să respecte indicațiile judecătorului și nimic mai mult, nu poate face ce-l duce pe el capu, adică nimic bun.
art 122(1) C. proc. civ. spune ca președintele exercită poliția ședinței, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinei și bunei cuviințe.

Walker, după ce a terminat cu noi, a pășit afară din sala de judecată și i-a luat la rost pe cei de pe holul etajului clădirii judecătoriei având aceeași deviză.
LINIȘTEEE!!!
Nu ne venea să credem ochilor... cât tupeu la ăla; un tupeu de țăran...
Nici în lăptăria lu Enache nu m-am distrat așa intens.
Întors de pe hol, Walker s-a pus în stânga judecătoarei și a început, în timp ce era cu ochii pe noi, să "o ajute" pe judecătoare, o femeie modestă și cu minte de altfel. Ajutorul consta în așezarea dosarelor unul peste altul.
La un moment dat, un justițiabil mai greu de urechi întreabă când i-a fost fixat termen.
La care al nostru om al ordinei și disciplinei intervine pe lângă jude, care purta o conversație cu grefiera, și o trage  de mânecă... să îi răspundă  domle omului când tre să revină.
A venit și rândul nostru, am cerut amânarea, a fost primită și ne-am tirat cu părere de rău că plecăm înainte să coboare cortina.
LINIȘTE!