good doesn't exist

Dumnezeu? un fel de mos craciun pt oameni mari.

Noaptea, te rogi la el si a doua zi iti pune in sosete ce ti-ai dorit noaptea precedenta. Daca iti aduce, ii multumesti pt ce ti-a adus, daca nu primesti, te rogi in continuare. Jalnic!

Dar de ce trebuie sa te rogi la cineva sau ceva ca sa ai ceva ce nu ai?

Nu mai bine pui tu mana si muncesti si astfel poate vei obtine acel ceva?

De cand ma stiu ma duceam la beserica sa ma rog la doamne-doamne sa imi dea sanatate mie si parintilor. Si ma rugam noapte de noapte, zicand tatal nostru si inger, ingerasul meu, asta chiar si in noptile ce mi le petreceam departe de casa, gen excursii.

Niste prostii, timp irosit intr-un mod contraproductiv...deveneam tot mai incuiat...lucrurile lumesti specifice si totdata, utile unui copil la pubertate nu prea imi erau cunoscute. Adica cat de des faci laba, cat de departe ajungi cu spermatozoidu la ejaculare, cat de multe(sau mai degraba cat de putine) reviste XXX am citit, chestii d-astea lumesti. Dar eram mai aproape de Dumnezeu. Where the fuck is him?

Marin Preda tare frumos zicea ca „religia slabeste forta vitala a oamenilor”. Ii face sa fie niste incuitati si sa gandeasca conform moralei scrierilor biblice si nu mai departe de ele...ii invata sa se fereasca de tehnologie caci e lucrarea dracului. Un om bun nu e neaparat un credincios, ci un om educat si cultivat sigur este.

Undeva, pe parcursul vietii mele jalnic de frumoasa, m-am trezit la realitate. O my good(cum zic americanii), Dumnezeu nu exista.

Cele trei religii monoteiste abrahamice (crestinism, iudaism si islam) si acel unic creator(Dumnezeu) au fost creionate si au ca si „parinti”, oameni precum gigi becali, oameni ipocriti si avizi dupa putere si bani.

De esenta omului este credinta, el simt nevoia de a crede in ceva si in cineva atotputernic. Asta e slabiciuna lor, a oamenilor, de a avea credinta, to have fait in somebody or something.

Si de acest fapt au profitat niste bajeti ce au pus cap la cap o carte, cea mai citita carte of all times: biblia.

Lucreţiu spunea despre religie: "Ignoranţa şi frica, iată fundamentele oricărei religii.”

Frica oamenilor pentru viata de dupa moarte ii face niste legume. Dan Puric scrie prin una din cartile sale “lectia fundamentala a crestinismului este sa te-nvete sa mori”. Dar cu traitul vietii cum ramane? Si cand intreb asta - e departe de mine gandul ca viata trebuie traita in pacat si viciu – ma refer la faptul ca lucrurile trebuie privite dintr-un punct de vedere propriu pentru a putea intelege lumea  asa cum este ea, adica fara superstitii si lucruri nemateriale.

Sunt constient ca aceasta trezire a mea la realitate imi face mai mult rau decat bine caci nu pot tacea cand ceilalti sunt asa incuiati si chiar mai rau de atat, cand sunt asa stupizi si pun botul la ce au scris niste bajeti chiar destepti pentru vremurile in care traiau, adica acum vreo 2000 de ani. Alte argumente in favoarea tezei mele nu aduc acum si aici caci nu vreau sa ard gazul de pomana.

Desi ador discutiile contradictorii (discutiile despre divinitate), constat ca in urma lor ajung sa ma cert cu prietenii si ii sperii tot mai mult enuntandu-mi principiile mele about life. Mai in caterinca, mai in serios, se ajunge la intrebarea „cum imi voi putea ajuta prietenii ca avocat sau ca om daca eu sunt un ateu nenorocit”? Ce e de retinut este ca  educatia in societate si in familie ma impiedica sa ma transform in acel tip fara principii, frica si credinta numit infractor. Iar clienti, desi se gasesc pe toate drumurile, unu in plus sau minus se simte la portofel. Asa ca voi tacea subtil si mai mult decat atat, ma voi insura cu o femeie credincioasa, care merge la biserica. Desi femeia ramane tot femeie, una care crede in dumnezeu intruneste mai multe conditii pentru a fi o femeie de casa buna asa ca voi tine cont de aceasta slabiciune a semenilor si chiar voi profita de ea asa cum profita Coelho ca sa faca bani cu mizeriile lui de carti gen Alchimistul. Apropo de alchimistul, acea colega avocat stagiar de care v-am povestit acum ceva timp isi propune sa reciteasca alchimistul pentru o intelegere mai profunda caci o citire nu i-a fost de ajuns. Tipa asta crede foarteee mult in dansa, asta in conditiile in care nu stie ce inseamna un act juridic, asta poate si pentru ca a copiat la toate examenele din viata ei iar aici unde e acum a ajuns ca a supt pula unui mare afacerist.

Eu, unul, nu voi fii un ipocrit si sa zic ca eu cred in Dumnezeu ci pur si simplu voi emite sa spun adevarul despre ceea ce cred(de fapt despre ceea ce nu cred) si nu voi mai evoca parerea mea despre prostiile astea. Cu depunerea juramintelor confesionale e mai greu dar o scot la capat si cu ele.

Suntem un popor prea usor guvernabil poate si pentru ca ne incredem prea mult in spiridusi si zane din povesti. In loc sa facem ceva concret, util, ceva productiv cu adevarat, noi ne rugam si ne incredem in doamne-doamne. Wtf is Dumnezeu?

Nu exista luna din an, sa nu vad sau aud de miracole in Romania. Icoane din biserici care se uda de lacrimile unei femei numite Maria....eu daca eram popa, dupa ce dezvirginam toate calugaritele, puneam sa planga toate icoanele din biserica, sa fac si eu un ban cinstit, ce pola mea. Alte mizerii precum gasit cruci in copaci...cat de miraculos poate fi ca doua linii se intersecteaza pe o scoarta de copac? Sau vrajelile alea cu sfintele moaste ale sfintilor.

E adevarat ca daca te rogi, mintea, in timp ce ti se incuie, se relaxeaza, dar ia du-te tu si alearga 30 minute, sa vezi atunci tu relaxare adevarata si sa simti cum endorfinele iti invadeaza creierul.

Dar ca sa imi spun si parerea de cum ar trebui sa fie, eu zic ca sa ramana asa cum e. Bisericile fac parte din traditiile romanesti, religia nu trebuie sa dispara, ci oamenii nu trebuie sa mai fie asa creduli si incuiati, sa ia aminte si de teoria darwinista si sa aduca argumente pertinente pentru credinta lor, nu argumente stiintifico-fantastice gen dumnezeu exista pentru ca trebuie sa existe.

Alte pareri mai profi pentru teza noncredinta ce o sustin, gasiti aici.

http://video.google.ro/videoplay?docid=9072119975796993477&ei=9sxSS9mBMZis2AL2oNjgBw&q=zeitgeist+final+ro&hl=ro#

http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_evolu%C5%A3iei

http://ro.wikipedia.org/wiki/Religie

Procentajul populaţiei din ţările europene care la recensământul din 2005 au răspuns că „au credinţă că există Dumnezeu”.

Ma uit si nu pot sa nu ma intreb...daca romanii sunt asa de credinciosi di ce pizda ma-sii suntem asa un neam de hoti, mincinosi, ipocriti, lenesi, imputiti?

La recensământul din anul 2002, în România au fost semnalate următoarele culte şi organizaţii religioase:

 Culte creştine

Culte creştine tradiţionale

• Biserica Ortodoxă (18,83 milioane membri),
• Biserica Romano-Catolică (1,02 milioane membri);
• Biserica Greco-Catolică (191.556 membri);

Culte creştine protestante

• Biserica Reformată (701.077 membri),
• Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană (8.716 membri),
• Biserica Evanghelică Lutherană Sinodo-Presbiteriană' (27.112 membri),
• Biserica Unitariană' (66.944 membri);
• Biserica Armeană' (687 membri);
• Cultul Creştin de Rit Vechi' (38.147 membri);

Culte creştine neoprotestante

• Biserica Creştină Baptistă (126.639 membri),
• Cultul Penticostal (330.486 membri),
• Biserica Adventistă de ziua a şaptea (93.670 membri),
• Cultul Creştin după Evanghelie (44.476 membri),
• Biserica Evanghelică (18.178 membri),
• Organizaţia Religioasă "Martorii lui Iehova" (39.122 membri)

Cultul Musulman

Cuprinde 67.257 membri.

Cultul Mozaic

Cuprinde 6.057 membri.

Altă religie

49.387 persoane au declarat că aparţin unei alte religii decât cele enumerate mai sus.

Fără religie

Circa 33.000 de persoane s-au declarat fără religie, atei sau nu au vrut să-şi facă publică apartenenţa religioasă.

Concluzia este: informeaza-te continuu si asculta si parerea celor care nu au aceeasi opinie ca a ta.

Judeca mai bine lumea in care traiesti, fii mai critic in legatura cu viata ta si nu te baza pe superstitii,

Judecătoria Cornetu - a fairy tail.

Sunt carismatic, am gura mare iar pula, și mai mare.
 Devin acid când partea adversă mă contrazice fără argumente pertinente și fac pe dracu în patru pentru ca partea ce o reprezint să căștige tot.
Ai face bine să nu îmi stai în cale căci altfel, te execut silit.
Sunt pe cărarea mea îngustă, ferită de lumină și îmi merge bine, chiar foarte bine.
Plec de jos, urc încet dar sigur.
Mă opresc aici căci deja sună a versuri de manea ce scriu cu atâta patos.

Și fiind pe drumul ăsta al meu către titulatura de avocat de succes, am trecut și pe la ...judecătoria Cornetu, județul Ilfov.

Dap, comuna Cornetu are judecătorie.
Ajung acolo în jur de ora 8 împreună cu una din extravagantele mele colege de care vă voi povesti later. Basul  spărgea boxele decapotabilei care ne-a adus cu viteza gândului până la pragul judecătoriei, aproape că am tamponat mașina judecătoarei ce a prezidat ședința.
Intrăm în clădire, când un veritabil miros de materii fecale ne lovește puternic peste unul din simțuri.
Jandarmul de serviciu, întrebat fiind de ce pute în halul ăsta, ne răspunde plictisit pe un ton tare monoton, că s-au înfundat din nou weceurile si au dat p-afară tot căcatul produs de dânșii... la țară, mănânci tare bine, mai ales când ești milițian sau jandarm, cazul lor.
Pășim cu încredere și în sala de judecată după ce urcăm scările blindate cu gratii din pământ până în tavan pentru a împiedica justițiabilii să se sinucidă.
Lumeee... ca la urs frate, in sala de judecată.
Ne facem un loc în sală lângă bunicuțele, nepoții și strănepoții lor, căci așa e pe acolo, la proces se vine toată familia. Decât să se ducă la biserică și să facă ce zice popa și nu ce face sfinția sa, mai bine vin la proces căci nu se mai întâlnesc cu ocazia asta de a vedea judecători și mai ales avocați.
În sală, un puternic miros de balegă ne lovește și rugăm deschiderea largă a ferestrelor.

 Intră și judecătoarea  încălzindu-se la începutul ședinței, cu amânările, ca și la orice altă instanță.
Până la dosarul nostru avem parte de adevărat entertainment.
Mai întâi, iese la rampă organul de ordine(nenea jandarmu) ce asistă instanța de judecată și la un moment dat, probabil crezându-se Walker Texas ranger, începe să facă ordine așa cum știe el mai bine:
începe să se plimba printre rânduri, exact ca un tiranosaur după pradă, cu urechile si ochii ațintiți către justițiabilii nenorociți care perturbau liniștea sălii.
Repeta exasperant cuvântul LINIȘTE!!
Nu a ținut cont de calitatea persoanelor certate, pe un confrate avocat chiar l-a dat afară sub deviza păstrării liniștii.
Toate astea în condițiile în care jandarmu nu trebuie să facă decât să respecte indicațiile judecătorului și nimic mai mult, nu poate face ce-l duce pe el capu, adică nimic bun.
art 122(1) C. proc. civ. spune ca președintele exercită poliția ședinței, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinei și bunei cuviințe.

Walker, după ce a terminat cu noi, a pășit afară din sala de judecată și i-a luat la rost pe cei de pe holul etajului clădirii judecătoriei având aceeași deviză.
LINIȘTEEE!!!
Nu ne venea să credem ochilor... cât tupeu la ăla; un tupeu de țăran...
Nici în lăptăria lu Enache nu m-am distrat așa intens.
Întors de pe hol, Walker s-a pus în stânga judecătoarei și a început, în timp ce era cu ochii pe noi, să "o ajute" pe judecătoare, o femeie modestă și cu minte de altfel. Ajutorul consta în așezarea dosarelor unul peste altul.
La un moment dat, un justițiabil mai greu de urechi întreabă când i-a fost fixat termen.
La care al nostru om al ordinei și disciplinei intervine pe lângă jude, care purta o conversație cu grefiera, și o trage  de mânecă... să îi răspundă  domle omului când tre să revină.
A venit și rândul nostru, am cerut amânarea, a fost primită și ne-am tirat cu părere de rău că plecăm înainte să coboare cortina.
LINIȘTE!

Fără concubinaj!

Pe drumul de întoarcere  de pe valea prahovei spre locșorul cald din capitală, după câteva zile memorabile în care ne-am rupt la propriu pe pârtiile însorite de la poalele munților Carpați,în tren, în compartimentul care duhnea de șosete transpirate și neschimbate și plin de pulărăi ce-și recuperau orele nedormite, am avut o discuție contradictorie cu un trupar de-al meu din gașca melcilor(ne numim așa datorită vitezei cu care ne mișcăm pe partie).

Tema discuției respective a fost ideea daca un cuplu să trăiască împreună sau nu, înainte de căsătorie.
Concubinaj...cu totii stim ce înseamnă, conviețuirea unei femei cu un bărbat(sau mai nou, indivizi de același sex) deși nu există stare de căsătorie.
Am încercat a face abstracție de cazurile în care apare obligația celor doi de a locui împreună din cauza unor lipsuri materiele și am luat în calcul ipoteza simplă în care avem la dispoziție posibilitatea de a alege între a locui sau nu cu persoana iubită înainte de căsătorie.

Mie, unu, nu-mi sună deloc utilă ideea de a locui împreună cu partenerul inainte de momentul semnării actului de luare.
Și când spun asta, nu mă refer că după căsătorie, cuplurile nu se despart pentru că sunt obligate să respecte obligația morală si legală de a fi parteneri buni și fideli, obligatie creata din actul de căsătorie, ci la ideea care se creeaza in jurul cuplului că dânșii formează o familie.
Până în clipa căsătoriei, cuplul reprezintă doi indivizi care se iubesc, sau cel puțin unu din ei iubește pe celălalt...doi concubini ordinari, a căror relație nici măcar nu este reglementată de lege, cel puțin nu cea actuală.(dacă unu din ei dobândește un bun, după despărțire, celălalt ia pula).
După căsătorie, cei doi văd lucrurile altfel, rezolvă problemele ivite ca O FAMILIE, nu ca doi concubini.

E adevărat că și persoane care nu trăiesc in concubinaj înainte de căsătorie, apelează la divorț,dar acest fapt, mai degrabă pentru că lui nu i se mai scoală când vrea ea sau, pentru că ea nu mai o suge ca pe vremuri dar ,eu,aici, mă refer strict la cazul în care cuplul trăiește în concubinaj și se desparte tocmai pentru că au stat in concubinaj, au trăit împreună.

un argument in plus în favoarea teoriei mele ar fi că familia nou creată îi duce pe proaspeții căsătoriți cu gândul la familia în care s-au născut.
În mintea celor doi se produce crearea unei relaxări și subconștientul va face legatură cu  perioada trăită în sânul familiei de origine, când dânșii s-au certat de zeci de ori cu părinții, cu frații, cu surorile din nimicuri, ca apoi să se împace, căci frații și părinții în mod special te iubesc cu adevărat.

Plus că problemele apărute sunt rezolvate împreună și nu separat,unul îl ajută pe celălalt pentru că ei fac parte din aceeași familie deja și nu doar pentru ca femeii îi place cum primește de la iubit cunnilingus prelungit iar bărbatului îi place sexul pe fugă cu concubina.

Mărunțișurile din timpul concubinajului, precum necurățatului căcatului din wc, jetul de urină pe lângă,aruncarea tampoanelor la întâmlare, contribuie cu succes la despărțire.
A-i cunoaște pertenerului, înainte de căsătorie, aceste urâte obiceiuri nu aduce decât rău în cuplu.
argumentele partenerului de discutie au fost puține și jalnice aproape...unul din ele devenit deja un clișeu: partenerul e ca o mașină și ca orice mașină, trebuie încercată înainte de a fi achiziționată...nu găsesc logica aici.
Dar ce?
Dacă nu trăiești cu femeia, nu ajungi să o cunoști? in timp ce o duci la teatru, o plimbi prin parc, cinezi la restaurant sau, ma rog, la fastfood-ul de dupa bloc, nu poți căsca ochii să vezi cine e?
Ești chiar așa prost să nu o citești înainte de a te căsători cu ea, îți trebuie să te și muți cu ea sub același acoperiș și să-i miroși bășinile dimineațta devreme .

După despărțire, în cele mai multe cazuri, apare o frustrare pe viață... doi oameni care se iubeau, sunt despărțiți pe veci din cauza unei decizii neinspirate de a se muta împreună.

Așa că zicala este: dacă îl iubești, nu te muta împreună cu partenerul înainte de a vă căsători. It can be the worst decision of your fucking life.

o simpla opinie politica

my little place in space

Da! am obtinut locul meu propriu în lumea virtuală, un imens spatiu care poate că în curând va deveni neîncăpător pentru oameni precum a devenit lumea reală de pe această planetă.

Mă trece un sentiment de multumire că în sfârsit mi-am încropit un loc unde îmi pot aseza gândurile la loc sigur... că mă pot exprima liber fără să mă gândesc măcar la autocenzură, la normele imperative ale legilor ce interzic anumit stil de comportare si manifestare...să pot să îmi bag pula în cine vreau si când vreau.

Acum îmi pot salva într-un loc ,doar aparent sigur, ideile si teoriile ca după ceva timp să le revăd si astfel să mă contrazic mai sigur căci frumos nota Stendhal- de ce as avea oare si astăzi aceeasi părere pe care am avut-o acum sase săptămâni? În felul acesta, opinia mea ar fi un tiran pentru mine.

De acum, pot ajunge în casele străinilor printr-o metodă mai comodă decât cea mai rapidă cale de a călători si astfel să contribui la apropierea oamenilor sau mai degrabă la... răcirea relatiilor dintre indivizi, căci am început să preferăm un videochat în dauna unei întâlnire face-to-face, un smiley în dauna unei îmbrătisări reale, un oftat în receptorul telefonului în dauna unui sărut real.

Uzez de această tehnologie, care a fost creată având printre scopuri, câștigarea de timp, când din contră ne fură timp si nu ne mai lasă sa ne trăim viețile făcând ca timpul să treacă mult mai repede, nelăsând prea multe amintiri in urmă.

Doamne ajută!